Arhive pe etichete: constientizare

Cine moare?!


moartea si renasterea

Imi place sa citesc si sa scriu, iar poezia este o expresie a sufletului meu. De aceea, va impartasesc si voua versurile poetului Pablo Neruda, care a reusit sa transmita, prin aceste randuri, o gama larga de trairi interioare pe care, cu siguranta, le-am impartasit cu totii,  dar si un mesaj puternic motivational sosit odata cu trezirea constiintei… caci, omul nu este doborat decat de suferinta pe care o resimte ca fiind fara sens, si creste prin cea careia ii cunoaste scopul.

       

     

CINE MOARE?

                           de Pablo Neruda

Moare cate putin cine se transforma in sclavul
obisnuintei, urmand in fiecare zi aceleasi
traiectorii; cine nu-si schimba existenta; cine nu
risca sa construiasca ceva nou; cine nu vorbeste cu
oamenii pe care nu-i cunoaste.

Moare cate putin cine-si face din televiziune un guru.
Moare cate putin cine evita pasiunea, cine prefera
negrul pe alb si punctele pe „i” in locul unui
vartej de emotii, acele emotii care invata ochii sa staluceasca,
oftatul sa surada si care elibereaza sentimentele inimii.

Moare cate putin cine nu pleaca atunci cand este
nefericit in lucrul sau; cine
nu risca certul pentru incert pentru a-si indeplini un vis; cine
nu-si permite macar o data in viata sa nu asculte sfaturile
„responsabile”. Moare cate putin cine nu calatoreste; cine nu
citeste; cine nu asculta muzica; cine nu cauta harul din el insusi.

Moare cate putin cine-si distruge dragostea; cine nu se lasa ajutat
Moare cate putin cine-si petrece zilele plangandu-si de mila si
detestand ploaia care nu mai inceteaza. Moare cate putin cine
abandoneaza un proiect inainte de a-l fi inceput; cine nu intreaba
de frica sa nu se faca de ras si cine nu raspunde chiar daca
cunoaste intrebarea. Evitam moartea cate putin, amintindu-ne
intotdeauna ca „a fi viu” cere un efort mult mai mare decat simplul
fapt de a respira. Doar rabdarea cuminte ne va face sa cucerim o
fericire splendida. Totul depinde de cum o traim…

Daca va fi sa te infierbanti, infierbanta-te la soare

Daca va fi sa inseli,inseala-ti stomacul.

Daca va fi sa plangi, plange de bucurie.

Daca va fi sa minti, minte in privinta varstei tale.

Daca va fi sa furi, fura o sarutare.

Daca va fi sa pierzi, pierde-ti frica.

Daca va fi sa simti foame, simte foame de iubire.

Daca va fi sa doresti sa fii fericit,
doreste-ti in fiecare zi…

Stiu EU ce e mai bine pentru TINE!(?)


Multe abuzuri se produc sub forma ajutorarii celuilalt, asa cum  bine sintetizeaza sintagma “drumul spre iad este pavat cu intentii bune”. Se intampla adesea, prin “bunavointa” sa ajungem sa devenim calaii altora.

Cum se produce acest lucru?

Karpman a prezentat, printr-un triunghi, trei pozitii reprezentative pentru crearea dramei, a jocului psihologic. Rolurile jucate in acest joc psihologic sunt urmatoarele: Victima, Persecutor si Salvator.

a

Participantii pot intra in joc adoptand o pozitie, iar pe parcursul actiunii isi pot schimba rolurile, triunghiul rotindu-se in cele doua sensuri.

Rolul cel mai important, chiar daca se afla intr-o pozitie inferioara, il are Victima. Daca ea nu ar exista, celelalte doua roluri si-ar pierde functia.

Un exemplu graitor in acest sens este cel al soarecelui si al pisicii, pe care il regasim in celebrul desene animat Tom si Jerry. 

finished-tomandjerryfightingAtunci cand motanul este pe punctul de a manca soarecele, se opreste (pentru ca daca l-ar manca, jocul s-ar incheia). Soarecele scapa si isi bate joc de motan (Victima devine Persecutor), iar jocul reincepe spre deliciul telespectatorilor.

Un alt exemplu, din viata de zi cu zi, ar fi acesta:

Victima: “Ma simt ingrozitor in aceasta situatie, plin de datorii.” (cerere de ajutor)

Salvatorul: “Poate ar trebui sa-ti reevaluezi situatia si sa nu mai cheltuiesti atat de mult.” (salvatorul preia puterea asupra victimei, descalificandu-l, “stiu eu mai bine de ce ai nevoie”, astfel pozitia salvatorului il dezvaluie pe persecutor)

Victima: “Sigur ca am facut asta. Dar si in aceste conditii, tot nu ma ajung cu banii.” (mesajul transmis de Victima este acela ca a reevaluat deja situatia transmitandu-i Salvatorului  “ma consideri atat de incapabil, habar n-ai despre ce vorbesti.” si astfel, din pozitia de Victima devine Persecutorul Salvatorului refuzat)

Acest joc psihologic poate lua multe forme (in cuplu, in relatiile copil-parinte, la serviciu, etc) insa de fiecare data finalul este unul negativ, niciunul dintre actorii implicati neiesind castigator.

Ti se intampla, adesea, in interactiunile interpersonale sa tragi concluzii de genul “ma asteptam la asa ceva”, “mereu mi se intampla asta”, “toti sunt la fel”, “nimeni nu ma intelege”, “n-am sa reusesc niciodata”? Daca raspunsul este “da”, e posibil sa te aflii intr-o secventa repetitiva compulsiva a uneia dintre aceste pozitii.

Rolul de Victima este ghidat de credinta “nu ma pot descurca singur”, desconsiderandu-si propriile resurse in rezolvarea problemei. Astfel, Victima care cauta un Salvator considera ca resursele trebuie sa vina din exterior, pe cand Victima care cauta un Persecutor isi desconsidera valoarea umana, socotind ca nu merita respect ci, mai degraba, respingere. Intotdeauna va cauta, inconstient, persoane care sa-i confirme aceste credinte.

Rolul de Salvator este ghidat de credinta “ceilalti au nevoie de ajutorul meu pentru ca nu sunt suficient de buni ca sa se poata descurca pe cont propriu”. Salvatorul preia puterea asupra Victimei, facand prea mult fara sa-si dea seama. El are, inconstient, o dorinta de putere. Acesta ofera ajutor dintr-o pozitie de superioritate, unei persoane pe care o considera vulnerabila, fara sa constientizeze partea care ii revine lui in aceasta poveste, a distribuirii echitabile a poverilor in relatie.

Rolul de Persecutor este calauzit de credinta “sunt constient de puterea mea si am sa ti-o arat”. El desconsidera emotiile, demnitatea, respectul persoanelor afectate de actiunile sale, pedepsind, acuzand, criticand. Cu toate acestea, propria lor perceptie interna ar putea fi ca acestia sunt persecutati, ca ar fi victime. Desigur ca exista si cazuri in care Persecutorul cu buna stiinta si rea vointa, persecuta alte persoane, dar aici nu mai joaca un rol inconstient, ci totul este asumat la nivel constient, folosind o strategie.

Cand se intampla sa iesi dintr-o pozitie si sa intrii in alta?

De exemplu, Salvatorul care “s-a devotat” prea mult, obosit sa faca lucruri pentru altul si prea putin pentru el, incepe sa se simta Victima si sfarseste prin a deveni Persecutorul Victimei pe care a dorit sa o salveze.

Victima obosita de prea mult abuz si lipsa de control a situatiei, devine Persecutorul Salvatorului sau.

Ori obosita de prea mult abuz din partea Persecutorului sau, incepe sa se razbune si astfel devine Persecutorul Persecutorului sau care acum intra in pozitia de Victima (schimb de roluri).

Persecutorul care ajunge sa se simta vinovat pentru abuzurile sale, devine Salvatorul Victimei sale.

De ce oamenii folosesc aceste tipare disfunctionale in interactiune?

Relatiile traite in cadrul acestui triunghi dramatic sunt intense, oferindu-le participantilor stimulare afectiva si psihica destul de intense, de altfel nevoi umane fundamentale.  De asemenea, fiecare rol aduce recunoastere si contact uman.

De asemenea, orice actor prins in acest joc psihologic, nu este constient de rolul sau in interactiunile interpersonale, insa comportamentul lor este total justificat de experienta lor anterioara. Astfel, un Persecutor care se respecta pe sine este Victima mai intai, pentru ca violenta pe care o exercita este justificata din prisma trecutului de Victima care a suferit o nedreptate. Salvatorul uita, adesea, de propriile nevoi identificandu-se cu Victima pe care doreste s-o salveze, pentru ca si el a fost o Victima anterior.

Cum sa intrerupem acest cerc vicios?

Mutarea din acest Triunghi Dramatic este reprezentata de intrarea intr-o pozitie a Triunghiului Castigatorului: Vulnerabil, Asertiv, Grijuliu.

 b

O intrare intr-una dintre aceste trei noi pozitii se face prin constientizarea rolului in care ai putea intra si cunoasterea dinamicii triunghiului dramatic, cat si evitarea/refuzarea situatiilor care duc la o noua drama.

Rolul Vulnerabilului – aceasta persoana sufera, la fel ca Victima, insa se angajeaza in rezolvarea problemei, constientizandu-si pozitia, ascultandu-si nevoile, acordandu-se cu emotiile sale. Ea stie ca are optiuni, poate cere ajutorul, iar daca este refuzata cauta in alta parte.

Rolul Grijuliului – este preocupat sa ajute persoana vulnerabila si in acelasi timp, respecta capacitatile acesteia de a-si rezolva problema. Preia sarcini doar daca este dispus si  daca i se cere ajutorul. Daca nu este disponibil, afirma asertiv acest lucru si nu se simte vinovat.

Rolul Asertivului – scopul sau este de a-si apara drepturile fara a leza pe altcineva. Utilizeaza negocierea ca parte a procesului de rezolvare a problemei.

In incheiere, iti recomand un exercitiu eficient pentru constientizarea rolului in care te aflii raspunzand la urmatoarele intrebari:

  • Ce simt in legatura cu aceasta situatie? Ce mi-ar placea sa fac?
  • Cine isi asuma responsabilitatea pentru cine? Pentru cine imi asum responsabilitatea?
  • Imi folosesc capacitatile sa am grija de mine corespunzator?
  • Cine are puterea? Cum stiu asta?
  • Ce nu fac?
  • De ce anume am nevoie?
  • Permit celuilalt sa isi asume responsabilitatea pentru actiunile sale?
  • Imi folosesc puterea intr-um mod constructiv si corespunzator?
  • Am fost de acord sa fac mai mult decat imi doresc de fapt?
  • Fac mai mult de jumatate din treaba?
  • De ce anume am nevoie pentru a ma mobiliza?

       Pe curand,

 semnatura