Arhive pe etichete: autoconstientizare

Gandurile unui om il fac sa fie ceea ce este!


Omul este creatorul propriilor ganduri si de asemenea, este supus acestora. De ce spun asta?

Daca as asemui  mintea cu o gradina, as spune ca omul este gradinarul ei, iar semintele plantate sunt gandurile sale. Aceste seminte pot fi atent alese si sadite cu grija, dragoste si responsabilitate, de catre gradinar, creand o gradina ordonata, curata, sau acesta poate  planta seminte nefolositoare dezvoltandu-se buruieni care se vor inmulti si vor invada intreaga gradina.

Gandurile unui om creaza comportamentele acestuia, aceste comportamente au anumite consecinte care, daca se repeta, iau forma credintelor… si aceste credinte intaresc acele ganduri initiale. Este ca un lucru care se autoimplineste! Sau altfel spus: gandurile se cristalizeaza in obiceiuri, iar obiceiurile se solidifica in circumstante.

De exemplu, ura se reflecta in obiceiul de a acuza si de a fi violent, ceea ce duce la circumstante precum accidente sau persecutii. Pe cand, bunatatea/iertarea se reflecta in amabilitate solidificandu-se in protectie si aparare.controlul vietii

 Reintorcandu-ma la metafora gradinii, omul poate fi un gradinar constiincios sau neglijent. Atunci cand suntem negljenti fata de ceea ce gandim sau traim suntem supusi haosului, in consecinta suntem extrem de vulnerabili. In momentul in care intram in contact cu ceea ce experimentam, si ne dorim o cunoastere mai profunda a sinelui,  experientele zilnice devin un prilej de analiza personala. Astfel devenim constienti de propria forta in propria viata!  Circumstantele in care ne aflam sunt de fapt, create de  noi, nu noi suntem creatia conditiilor exterioare. Circumstantele sunt create pentru a primi lectii spirituale care ne vor ajuta sa crestem si sa ne dezvoltam, caci noi suntem fiinte progresive.

“Oamenii nu atrag ceea ce vor, ci ceea ce sunt!”

Circumstantele il pun pe om in adevarata lui lumina. El “atrage” acele imprejurari care ii confirma ceea ce reflecta despre el. Cand acest om  priveste deschis circumstantele in care a intrat, abandonand mecanismele de aparare (negarea, rationalizarea, etc), abia atunci va putea sa le foloseasca pentru a progresa, pentru a-si descoperi puterile. Privindu-ne partea intunecata, ne putem descoperi taria.

Gandurile pe care le incurajezi cel mai mult vor crea oportunitati! … Fii constient de ceea ce simti si gandesti, lucreaza cu tine, slefuindu-te precum un diamant, si vei ramane surprins de transformarile care vor aparea in propria-ti viata!

Cu drag,

semnatura

 

Psihosomatica – boala corporala o expresie a sufletului ranit


Termenul „psihosomatica” vine din grecescul „psyche” care inseamna suflet si „soma” care inseamna corp si reprezinta disciplina care studiaza originea psihica a unor boli si foloseste mijloace psihologice in terapia lor.

Simptomele somatice servesc drept expresie a suferintei psihice, a unor tulburari emotionale suprimate (depresia, anxietatea, sentimentul de abandon, furie reprimata etc). Boala este o atentionare, ea ne spune despre bolnav ca acesta se identifica, la nivel inconstient, cu partile sale vulnerabile, cu suferintele sale ca fiind unul si acelasi lucru, confundandu-se cu ele.

Tulburarile psihosomatice sunt foarte frecvente in randul pacientilor medicali, iar dintre acestea putem aminti cateva: tulburari de somn, tulburari digestive (sindromul colonului iritabil), afectiuni legate de apetit, gastrita, ulcer, unele alergii, astmul bronsic, afectiuni dermatologice (psoriazis, urticarii), hipertiroidism, tulburari de vorbire, ticuri, tulburari sexuale functionale, boli ale sistemului cardio-vascular, alcoolismul, boli autoimune, dureri cronice sau in formele extreme – cancer etc.

Pacientii cu tulburari somatice sunt, in general, persoane preocupate in mod exclusiv de senzatiile corporale resimtite, neacordant atentie vietii psihologic-imaginative. Motiv pentru care au dificultati in a distinge suferinta corporala de cea pihologica, in a identifica corect emotiile si trairile si in a le exprima.

psihosomaticaBoala ne” vorbeste” despre instrainarea de sine, iar pentru a ne vindeca de boala fizica, trebuie mai intai s-o „ascultam”, sa-i intelegem sensul. Acest lucru este posibil numai in momentul in care ne permitem sa ne privim cu adevarat in oglinda (vezi articole devino-ceea-ce-esti/

;  unde-trebuie-sa-caut/ ) si ajungem sa ne reimprietenim cu noi insine. Bolile cele mai grave (psihozele, cancerul) sunt expresia unei detasari severe de sine.

Boala poate fi dusmanul nostru, atata vreme cat dezvoltam o competitie cu ea – cine pe cine doboara, privind-o ca pe ceva ce vine dinafara noastra, sau poate fi mesagerul care ne informeaza, despre noi, ca ceva nu e „in regula” in felul cum gandim, actionam, simtim sau traim cu scopul de a ne determina sa intervenim asupra acelor aspecte, corectandu-le.

Odata ce aceste trairi interioare dizarmonice sunt aduse in campul constiintei, intelese si vindecate, boala nu mai are niciun scop si dispare de la sine.

Terapia bolilor psihosomatice presupune o abordare holistica: dintr-o perspectiva psiho-emotionala (a sufletului) si una fizica (a corpului). Metodele psihoterapeutice in abordarea afectiunilor somatice cele mai eficiente sunt: tehnicile de relaxare; imageria mentala; hipnoza; diverse tehnici psihoterapeutice – ericksoniene, cognitiv-comportamentale, psihodinamice; terapia suportiva.

 „Viata este o gradina minunata de muncit, chiar daca uneori mai ploua si daca pamantul este dur uneori. Acolo creste mereu ceva, care nu are alt scop decat de a se indrepta in sus, de a iesi din tenebre pentru a merge spre lumina.” (Michael Odoul)

Pe curand,

semnatura

 

In ziua in care m-am iubit cu adevarat…


În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am înțeles că în toate împrejurările, mă aflam la locul potrivit, în momentul potrivit.
Și atunci am putut să mă liniștesc.

Astăzi, știu că aceasta se numește … Stimă de sine.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am realizat că neliniștea și suferința mea emoțională, nu erau nimic altceva decât semnalul că merg împotriva convingerilor mele.

Astăzi, știu că aceasta se numește … Autenticitate.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am încetat să doresc o viață diferită și am început să înțeleg că tot ceea ce mi se întâmplă, contribuie la dezvoltarea mea personală.

Astăzi, știu că aceasta se numește … Maturitate.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am început să realizez că este o greșeală să forțez o situație sau o persoană, cu singurul scop de a obține ceea ce doresc, știind foarte bine că nici acea persoană, nici eu însumi nu suntem pregătiți și că nu este momentul.

Astăzi, știu că aceasta se numește … Respect.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am început să mă eliberez de tot ceea ce nu era benefic … Persoane, situații, tot ceea ce îmi consumă energia. La început, rațiunea mea numea asta egoism.

Astăzi, știu că aceasta se numește … Amor propriu.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am încetat să-mi mai fie teamă de timpul liber și am renunțat să mai fac planuri mari, am abandonat Mega-proiectele de viitor. Astăzi fac ceea ce este corect, ceea ce îmi place, când îmi place și în ritmul meu.

Astăzi, știu că aceasta se numește … Simplitate.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am încetat să mai caut să am întotdeauna dreptate și mi-am dat seama de cât de multe ori m-am înșelat.

Astăzi, știu ce este … Modestia.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am încetat să retrăiesc trecutul şi să mă preocup de viitor. Astăzi, trăiesc prezentul, acolo unde se petrece întreaga viață. Astăzi trăiesc clipa fiecărei zile.

Și aceasta se numește … Plenitudine.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am înțeles că rațiunea mă poate înșela și dezamăgi. Dar dacă o pun în slujba inimii mele, ea devine un aliat foarte prețios.

și toate acestea înseamnă … Să știi să trăiești cu adevărat.”

charlie_chaplin_by_juliomaranho-d4mqt7vCharlie Chaplin

foto: http://juliomaranho.deviantart.com/art/Charlie-Chaplin-280067179

Stresul si hipnoza


Incanta-ti auzul in timp ce lecturezi 🙂 http://www.youtube.com/watch?v=QgaTQ5-XfMM

Traim intr-o lume in care cuvantul “stres” este rostit si auzit tot mai des. Societatea profund comerciala si orientata spre consum ii contrange pe oameni sa arate bine, sa posede calificative inalte, sa detina cat mai multe lucruri materiale tinand pasul cu ultimele tehnologii si cerinte moderniste. Intre aceste nevoi ce doresc a fi satisfacute si resursele personale, financiare sau sociale intervine, adesea, o discrepanta care ia forma stresului. La acestea se mai adauga si infractiunile stradale, poluarea, mancarea de tip fast-food, aglomeratia si dorinta de a face cat mai multe intr-un timp scurt, deci nu e de mirare ca problemele legate de stres au devenit din ce in mai frecvente.

Stresul este perceput diferit de catre oameni, asa cum spunea si Epictet: „Nu lucrurile sunt cele care ne supara, ci parerea noastra despre ele”.

Modul cum reactionam in fata stresului depinde de mai multe aspecte printre care: predispozitia genetica, experientele anterioare, trasaturile de personalitate, sanatatea fizica si psihica, regimul alimentar, sustinerea sociala. Persoanele sanatoase, cu un regim alimentar adecvat, cu un program zilnic echilibrat, care dezvolta relatii armonioase cu cei din jur au mai multe sanse sa faca fata stresului cotidian sau evenimentelor traumatice.

Stresul este definit ca eustres (sau stresul pozitiv) si distres (stresul negativ). Eustres ne mobilizeaza fiind o stare de presiune care ne propulseaza catre actiune, pe cand distresul reprezinta un consum mare de energie care nu face decat sa ne consume „combustibilul” fara alte rezultate.

Efectele stresului se resimt la nivel somatic, emotional, cognitiv si comportamental, deci are un impact global asupra individului.

Somatic: tulburari endocrine, tulburari digestive, palpitatii, hipertensiune arteriala, diabet zaharat, disfunctii imunologice, dureri de cap, probleme musculare etc.

Emotional: anxietate, depresie, fobii, tulburari de personalitate, boli mentale.

Cognitiv: probleme de memorie, de atentie, ganduri obsesive, probleme academice.

Comportamental: atacuri de panica, munca in exces, apetit alimentar modificat (anorexie/bulimie), tulburari de somn, probleme relationale, probleme sexuale, alcoolism, abuz de substante psihoactive, consum exagerat de tutun sau cafea.

Daca constati ca traiesti mai mult de 3-4 caracteristici ale persoanelor ce se afla intr-o stare acuta de stres, ar fi de preferat sa reflectezi la asta si sa te angajezi in activitati de reducere a stresului:

– sentimentul acut ca timpul se scurge prea repede;

– tensiuni in relatiile interpersonale;

– sistem imunitar slabit: raceli frecvente, persoana „bolnavicioasa”;

– dorinta permanenta de a avea o viata mai linistita;

– somnolenta sau stare de epuizare fizica;

– lipsa apetitului pentru desfasurarea unor activitati recreative;

– sentimentul de vinovatie determinat de ideea ca nu petrece timp suficient cu persoanele dragi;

– idei obsesive;

Modalitati de a face fata stresului

Heron (1998) afirma ca exista patru forte majore in procesul de reintegrare a evenimentelor stresante ori traumatizante:

– imageria externa, stimulatoare din punct de vedere emotional;

– deschiderea interioara progresiva spre asocieri si imagini;

– presiunea fizica externa;

– fortificarea voluntara a corpului din interior.

Primele doua strategii pot fi realizate prin hipnoza, in timp ce ultimele doua interventii sunt in principal orientate bioenergetic. Insa o abordare integrativa in hipnoterapie le poate incorpora pe toate cele patru abordari.

De ce hipnoza?

Consider ca oamenii detin in interior toate resursele necesare rezolvarii problemelor lor. Insa in anumite contexte ei nu sunt capabili sa acceseze aceste resurse, din diverse cauze: poate nu cred in existenta lor, societatea nu ii stimuleaza ori nu le permite sa se manifeste intr-un anumit context sau exista blocaje cognitive ori emotionale. Prin hipnoza aceste resurse sunt accesate, iar rezultatele terapiei se vad in momentul in care contactul cu persoane semnificative sau situatii specifice creaza cadre potrivite pentru observarea schimbarilor.

Metodele hipnoterapeutice cel mai frecvent folosite pentru gestionarea stresului sunt: relaxarea, intarirea eului, sugestii directe si indirecte, recadrarea cognitiva si hipnoanaliza.

Tehnica relaxarii reprezinta o metoda foarte valoroasa de manageriere a stresului, iar pacientii o pot invata usor.

O abordare obisnuita este crearea scenariilor imaginare ( de exemplu,vizitarea unui loc preferat asociat cu linistea si calmul), terapeutul ajutand pacientul sa contruiasca aceste imagini utilizand diverse modalitati senzoriale (vizual, olfactiv, kinestezic, auditiv). In timpul transei, terapeutul ii poate oferi, pacientului, sugestii  directe sau indirecte (metafore, povesti terapeutice) legate de simptomele resimtite in vederea ameliorarii acestora sau disparitiei lor.

Hipnoanaliza pleaca de la presupozitia ca problemele actuale sunt mentinute dinamic prin experiente trecute reprimate, pacientul accesand, in timpul transei, aceste experiente pentru a prelucra sentimentele asociate si pentru a produce „iluminarea” astfel incat experientele trecute vor fi reevaluate si reintegrate.

Oricat ne dorim nu putem evita stresul, insa putem invata sa il controlam!

Pe curand,

semnatura

Devino ceea ce esti!


Exista momente in care simti ca nu traiesti viata ta? Te-ai intrebat de unde vin atatea lucruri negative asupra ta? Ai tendinta sa invoci prea des ghinionul? Ori sa il culpabilizezi pe celalalt pentru ceea ce ti se intampla?… Ei bine, a face diferenta intre lucrurile pentru care suntem responsabili si cele pentru care nu suntem este, adesea, destul de dificil.

Capacitatea de a-ti cantari resposabilitatea este rezultatul muncii tale in procesul de maturizare. A te responsabiliza presupune integrarea propriului copil interior, ceea ce inseamna vindecarea ranilor lui.

Scopul de a descoperi cine suntem cu adevarat, ne invita la afirmarea propriei identitati, asumandu-ne calitatile si defectele proprii – deopotriva, pentru a trai o viata autentica. Cu cat suntem mai autentici, cu atat suntem mai puternici iar relatiile interpersonale sunt de durata. In aceste conditii, devenim carmuitorii propriilor vieti eliberandu-ne de teama hazardului.

LOVEA privi in interiorul tau este primul pas in regasirea de sine!

Observa ceea ce iubesti la tine, ceea ce iti permite sa te afirmi, ceea ce te apropie de oameni, ceea ce apreciaza ceilalti la tine. Accepta-ti si valorifica-ti punctele tari!

De asemenea, priveste si partea pe care ai incercat, adesea, s-o negi. Umbra ta cuprinde acele temeri, incapacitati, limite, vulnerabilitati, sentimente precum: rusinea, furia, ura. Acceptarea partii intunecate este important sa fie realizata intr-o maniera profunda, adica sa devii constient ca este a ta si face parte din identitatea ta.  In fond, nimeni nu e perfect si cu toate acestea, exista oameni fericiti!

Negandu-ti partea intunecata nu faci decat sa te abandonezi in hazard, defectele iesind la suprafata cu o intensitate mare si de multe ori, cand nu te astepti. Daca iti refuzi partea de umbra, nu vei putea fi tolerant cu tine si implicit nu vei tolera partea de umbra a celorlalti, cu care intrii in contact, ceea ce te impiedica sa dezvolti relatii autentice, de iubire si de respect.

A te iubi nu este un pacat! A te iubi nu are de-a face cu egoismul. Egoistul reduce totul la propria persoana, gandindu-se doar la el – o atitudine ce denota o lipsa a increderii cat si o lipsa de sine. A te iubi inseamna a realiza acele lucruri pentru care simti ca ai fost creat, dezvoltandu-ti talente, permitandu-ti sa ramai liber si deschis catre ceilalti.

Fii in contact cu tine si invata sa iubesti fiecare parte din tine, acesta este procesul de integrare a partilor intr-un tot…care esti TU! …Cautarea adevarului reprezintand, de fapt, cautarea de sine.

Cu drag,

semnatura