Arhivele lunare: septembrie 2013

Ma sacrific pentru tine…


Povestea despre sacrificiile inutile

„- Aici e randul pentru sacrificii?

– Aici, aici! Urmati dupa mine. Sunt a 852-a, dumneavoastra  veti fi a  853-a.

– Oh, mama … Si cand  va ajunge randul meu?

– Nu va faceti griji, aici treaba se misca rapid. Ce doriti sa sacrificati?

– Pe mine, totul in numele  dragostei. Dumneavoastra?

– Tot pe mine, in numele copiilor. Copii sunt totul pentru mine!

– Ce ati adus ca jertfa?

– Viata mea personala.  Numai copiii sa-mi  fie sanatosi si fericiti. Absolut totul  le dau lor. M-a cerut  un  barbat frumos  in casatorie  si am renuntat. Cum sa le aduc un tata vitreg in casa?  Am renuntat la serviciul indragit, pentru ca era  departe de casa.  M-am angajat  ca bona la o gradinita de  copii pentru ca ai mei  sa fie supravegheati, bine ingrijiti, hraniti. Totul, totul pentru copii! Mie nu-mi trebuie nimic!

– Oh, va inteleg  atat de bine. Eu vreau sa  sacrific relatia. Vedeti dumneavoastra,  intre mine si sot de mult nu a mai ramas ceva, el are o alta femeie.  In viata mea, de asemenea, a aparut un alt barbat, dar … Daca sotul  ar pleca  primul… Dar el nu pleaca la ea! Plange si zice ca s-a obisnuit cu mine, iar mie imi este mila de el, fiindca  plange!  Asa traim …

Usa se deschide si o voce striga :  852, intrati!

– Oh, am plecat. Sunt atat de emotionata!  Si daca nu vor primi jertfa mea? se intreba 852.

853 s-a strans ca un ghem si asteapta sa-i vina randul.  Din cabinet iese 852.

– Ei?  Deci, ce? Ce v-au spus? Au luat jertfa?

– Nu … Aici,  se pare ca iti dau o perioada de proba. M-au  trimis sa ma mai gandesc.

–  Cum? Si de ce ? De ce nu imediat?

– Oh, draga, ei m-au  intrebat: “V-ati gandit bine? Asta e pentru toata viata!”. Eu  le-am spus: “Nu-i nimic! Copiii vor creste, vor  aprecia  sacrificiile mele  pentru ei “. Ei mi-au spus: “Stati jos si uitati-va la ecran.  Iar pe ecran  era  un film ciudat! Despre mine.  Parca  copiii mei au crescut. Fiica mea s-a casatorit in tinuturi indepartate, iar  fiul ma suna  o data pe luna,  de parca e fortat s-o faca,  nora  vorbeste  printre dinti.  Eu ii zic: „ Fiule, de ce vorbesti asa cu mine?”.  El mi-a raspuns: “Mama, nu te amesteca in viata noastra, in  numele lui Dumnezeu. Ce, nu ai ce face? “. Si ce pot eu altceva  sa fac, cand toata viata  numai de ei m-am ocupat.   In zadar oare m-am straduit?

Usa se deschise si din cabinet se auzi: “Urmatorul! 853″.

– Oh, acum e randul meu. Dumnezeule,  m-ati speriat de tot. Ce o mai fi si asta? Oh, fie ce o fi!

– Intrati, luati loc. Ce  doriti sa jertfiti?

– Relatia.

– Claaar … Sa vedem.

– Asta este. Uitati-va, ea este in  general mica, dar foarte simpatica, inca nu este mototolita, e proaspata. Ne-am cunoscut  in urma cu  sase luni abia.

– De ce ati jertfit-o?

– Pentru mentinerea  familiei.

– A cui, a dumneavoastra?  Сe, e nevoie s-o mentineti?

– Da! Sotul are o amanta,  demult, alearga la ea,  minte  tot timpul, nu mai am nervi si puteri.

– Si dumneavoastra cum stati?

– Eu? Cum sa zic? A aparut in viata mea un  alt barbat, pare-mi-se avem o relatie.

– Deci, noua relatie  ati adus-o drept jertfa?

– Da, pentru a salva familia.

– A cui? Ati spus  ca sotul  are o alta femeie. Dumneavoastra  –  alt barbat. Unde vedeti familie?

– Ei si  ce? Potrivit pasaportului suntem  inca casatoriti, inseamna ca suntem o familie.

– Deci,  sunteti multumita de toate?

– Nu! Nu! Cum pot sa fiu multumit? Eu plang tot timpul, sunt  ingrijorata!

– Dar sa schimbati  pe noua relatie nu ati fi de acord, nu?

– Bine, noua  relatie nu este atat de serioasa , asa, mai mult ca sa-mi petrec  timpul. In fine,  nu-mi  pare rau de ea.

– Ei bine, dumneavoastra nu va pare rau, noua – cu atat mai mult. Dati incoace jertfa.

– Mi s-a  spus ca aici, la dumneavoastra,  se pot  viziona  filme despre viitor. De ce nu-mi arati si mie?

– Filmele aici sunt diverse.   Pentru unii  despre viitor, pentru altii  despre trecut. Pentru dumneavoastra  avem sa va prezentam  prezentul.  Vizionare placuta!.

– Oh, oh! Eu sunt aceea! Oh, Doamne, eu …. chiar arat in halul asta?  Minciuni! Eu sunt ingrijita.

– Acesta  e sufletul dumneavoastra  proiectat pe exterior.

– Cum chiar asa? Umerii  lasati, buzele in linie, ochii incetosati, cu parul atarnand …

– Asa arata oamenii , cand sufletul lor plange.

– Dar cine  e baietelul cela?  E atat de dragalas. Priviti cum se lipeste de mine!

– Nu stiti, nu-i asa? Acesta  este sotul dumneavoastra, in proiectia sufletului.

– Sotul? Ce prostii! El e barbat in toata firea!

– Si in suflet  este un copil si se lipeste ca de  mama sa.

– Da, asa este el! Se sprijina mereu, trage la mine.

– Deci, nu dumneavoastra la el, ci  el trage la dumneavoastra?

– Stiti, am invatat din copilarie ca femeia  trebuie sa fie mai puternica, mai inteleapta si mai hotarata. Ea trebuie sa  conduca familia, sa fie si  ghid pentru sot!

– Asa si este. O mama puternica, inteleapta si hotarata  isi conduce sotul-copil. Il si cearta, il si mangaie, il si iarta.

– Foarte interesant! Dar eu nu sunt mama, eu sunt sotia lui! Iar  acolo, pe ecran arata asa de vinovat si parca e  gata  s-o stearga, iar eu inca il iubesc!

– Desigur, desigur, asa si  se intampla: baietelul mamei se  va juca in nisip si se va intoarce acasa la mamica. Ii va plange in poale, se va invinui. Ei,  bine,  filmul a luat sfarsit. Sa  incheiem sedinta noastra. Va mai sacrificati relatia? Nu v-ati razgandit?

– Si viitorul? De ce nu mi-ati aratat  viitorul?

– Pai, la dumneavoastra nu este. Cu un astfel de  prezent,  „copilasul” o va lua la sanatoasa , daca nu in bratele alteia, atunci in bratele bolii. Sau poate  nicaieri. In general,  va gasi „copilul” o cale de a iesi de sub fusta mamei sale.  Vrea si el sa creasca.

– Si eu acum ce sa fac? Ce ar trebui sa sacrific?

– Dumneavoastra  stiti mai bine. E posibil sa va placa la nebunie sa fiti o „mama”!  Mai mult decat o sotie.

– Nu! Imi place sa fiu  femeie iubita!

– Ei, bine, mamele, de asemenea, pot fi  femei iubite, chiar deseori. Deci?  Sunteti gata sa  sacrificati? In numele a ceea ce aveti si pentru ca sotul sa ramana acelasi copilas?

– Nu, nu sunt pregatita. Trebuie sa ma gandesc.

– Desigur, desigur. Noi  va dam timp sa va mai ganditi.

– Dati si sfaturi?

– Da, bineinteles, cu cea mai mare placere.

– Spuneti-mi, ce trebuie sa fac pentru ca  sotul meu sa mai creasca, ca sa zic asa?

– Probabil, sa incetati sa fiti pentru el o mamica. Uitati-va in oglinda, descoperiti-va si invatati sa fiti Femeie. Seducatoare, interesanta, misteriosi, dorita.  Acestei  Femei  barbatii  ii daruiesc  flori, ii canta serenade si nu i se plang lipiti de sanii ei moi.

– Da? Crezi ca ma va ajuta?

– De obicei, ajuta.  Asta  in cazul in care  alegeti  sa fiti  Femeie.  Daca ceva…. mai intrati! Relatia  dumneavoastra e minunata, o vom primi  cu placere.  Nici nu va imaginati cati din lumea asta viseaza  la o astfel de relatie! Deci, daca va decideti sa sacrificati relatia pentru cel care se afla in dificultate – sunteti binevenita!

–  Ma mai gandesc.

853 iese abatuta din birou strangand cu mainile tremurande relatia la piept.

 854 ametita  de emotii  intra  in birou.

– Sunt gata sa-mi sacrific propriile interese pentru a nu o supara pe mama.

Usa se inchide. Pe hol se plimba  oameni  strangand  la piept dorinte, capacitati, cariere, talente, oportunitati –  absolut tot, ce  ar putea cu uitare de sine sa sacrifice.”

sursa: http://nuaisacrezi.ro/povestea-despre-sacrificiile-inutile/#comment-3392

Ce rol ai tu in nefericirea ta?

Reclame

In ziua in care m-am iubit cu adevarat…


În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am înțeles că în toate împrejurările, mă aflam la locul potrivit, în momentul potrivit.
Și atunci am putut să mă liniștesc.

Astăzi, știu că aceasta se numește … Stimă de sine.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am realizat că neliniștea și suferința mea emoțională, nu erau nimic altceva decât semnalul că merg împotriva convingerilor mele.

Astăzi, știu că aceasta se numește … Autenticitate.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am încetat să doresc o viață diferită și am început să înțeleg că tot ceea ce mi se întâmplă, contribuie la dezvoltarea mea personală.

Astăzi, știu că aceasta se numește … Maturitate.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am început să realizez că este o greșeală să forțez o situație sau o persoană, cu singurul scop de a obține ceea ce doresc, știind foarte bine că nici acea persoană, nici eu însumi nu suntem pregătiți și că nu este momentul.

Astăzi, știu că aceasta se numește … Respect.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am început să mă eliberez de tot ceea ce nu era benefic … Persoane, situații, tot ceea ce îmi consumă energia. La început, rațiunea mea numea asta egoism.

Astăzi, știu că aceasta se numește … Amor propriu.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am încetat să-mi mai fie teamă de timpul liber și am renunțat să mai fac planuri mari, am abandonat Mega-proiectele de viitor. Astăzi fac ceea ce este corect, ceea ce îmi place, când îmi place și în ritmul meu.

Astăzi, știu că aceasta se numește … Simplitate.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am încetat să mai caut să am întotdeauna dreptate și mi-am dat seama de cât de multe ori m-am înșelat.

Astăzi, știu ce este … Modestia.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am încetat să retrăiesc trecutul şi să mă preocup de viitor. Astăzi, trăiesc prezentul, acolo unde se petrece întreaga viață. Astăzi trăiesc clipa fiecărei zile.

Și aceasta se numește … Plenitudine.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am înțeles că rațiunea mă poate înșela și dezamăgi. Dar dacă o pun în slujba inimii mele, ea devine un aliat foarte prețios.

și toate acestea înseamnă … Să știi să trăiești cu adevărat.”

charlie_chaplin_by_juliomaranho-d4mqt7vCharlie Chaplin

foto: http://juliomaranho.deviantart.com/art/Charlie-Chaplin-280067179

Eu si greutatile vietii


Povestea spune ca era odata o fata care, lovindu-se de greutatile vietii, a mers la tatal ei sa se planga ca nimic nu-i iesea asa cum isi doreste. Obosise sa lupte fara a obtine rezultatele pe care le astepta. Nu stia cum sa faca sa mearga mai departe in viata pentru ca se simtea epuizata. Avea impresia ca de cate ori rezolva o problema, aparea alta.

Tatal ei a ascultat-o atent si apoi a invitat-o sa pregateasca impreuna micul dejun. Ajunsi in bucatarie, el a luat trei oale si le-a pus cu apa la fiert. Cand au inceput sa fiarba a pus intr-una morcovi, intr-una oua si in cea de a treia cafea.

Le-a lasat sa fiarba fara sa spuna nici un cuvant. Doar ii suradea fetei lui. Ea astepta cu nerabdare, intrebandu-se ce voia sa faca tatal ei. Dupa 20 de minute tatal a stins focul, a pus ouale intr-un castron, morcovii intr-o farfurie si a turnat cafeaua intr-o ceasca.

Apoi a intrebat-o: “Draga mea, ce vezi aici?”

“Oua, morcovi si cafea”, a raspuns ea.

Atunci a indemnat-o sa atinga morcovii. Ea ii atinse si observa ca erau moi. Apoi i-a cerut sa curete un ou de coaja si ea observa astfel ca oul era foarte tare. Apoi i-a spus sa guste din cafea. Curioasa, ea sorbi din lichidul parfumat apoi intreba: „Ce inseamna toate astea, tata?”

Atunci el i-a explicat ca toate cele trei elemente avusesera de infruntat aceeasi adversitate: apa fiarta. Doar ca au reactionat complet diferit: morcovii s-au inmuiat si au devenit usor de sfaramat, ouale au devenit foarte tari, in schimb cafeaua a schimbat apa cu aroma ei.

“Cu care dintre acestea trei crezi ca te asemeni tu?”, isi intreba el fata. “Cand adversitatea bate la usa ta, cum raspunzi?

Esti ca un morcov aparent tare, dar cand durerea te atinge te inmoi si-ti pierzi puterea?

Esti asemenea oului, care incepe cu o inima maleabila si un spirit fluid, dar dupa un eveniment nefericit devine dur si inflexibil? Pe dinafara ramai la fel, dar pe dinauntru ai inima amara?

Sau esti ca un graunte de cafea? Cafeaua schimba apa fiarta, elementul care ii cauzeaza durerea. Cand apa ajunge la punctul maxim de fierbere, cafeaua lasa cea mai buna aroma si savoare.”

Tu cum reactionezi in fata greutatilor vietii? Ai vrea sa schimbi ceva in acest sens?…

Anotimpurile iubirii


Relatia de cuplu fiind una dinamica, fiecare devine „co-cauza” si „co-efect” in evolutia celuilalt, deoarece orice relatie autentica si intensa declanseaza emotii pozitive puternice dar si conflicte, acestea din urma luand forma unor rascruci: separari ori restructurari profunde ale personalitatii celor doi. O iubire profunda si matura se construieste in timp, fiind nevoie de creativitate pentru a jongla armonios intre individualitate, a ramane tu insuti in relatie cu celalalt, si imbogatirea vietii de cuplu.descărcare

Intreaga dinamica a cuplului a fost prezentata de J.Gray, in cartea sa „Barbatii sunt de pe Marte si femeile sunt de pe Venus” sub forma anotimpurilor:

Primavara dragostei 

Momentul cand ne indragostim seamana cu primavara. Ne simtim ca si cum vom fi fericiti mereu. N-am putea concepe sa nu ne mai iubim partenerul. Este perioada inocentei. Dragostea pare eterna. Este un moment fermecat cand totul pare perfect si decurge fara eforturi. Partenerul pare sa ni se potriveasca perfect. Dansam fara efort in armonie cu partenerul, bucurandu-ne de marele nostru noroc.

 Vara dragostei

Ne dam seama ca partenerul nu este chiar asa perfect cum ne-am inchipuit si ca trebuie sa avem grija de relatia noastra. Nu numai ca partenerul este de pe alta planeta, dar el sau ea este si o fiinta omeneasca cu anumite lipsuri si predispus la greseli.

Apar frustrarile si dezamagirile; buruienile trebuie smulse si florile au nevoie de mai multa apa sub soarele fierbinte. Nu mai este asa usor sa dam si sa primim afectiunea de care avem nevoie. Descoperim ca nu suntem intotdeauna multumiti si afectuosi. Nu asa ne-am imaginat dragostea.

Multe perechi sunt dezamagite in acest stadiu si nu vor sa-si perfectioneze legatura. Ei doresc in mod utopic sa fie mereu primavara. Isi acuza partenerii si renunta. Nu inteleg ca dragostea nu poate fi mereu usoara. Uneori impune o truda sub soarele arzator. In timpul verii sentimentale trebuie sa avem grija de nevoile partenerului, sa cerem si sa obtinem afectiunea de care avem nevoie. Si asta nu vine de la sine.

 

 Toamna dragostei

Dupa ce ne-am ingrijit gradina in timpul verii, putem sa culegem roadele eforturilor noastre. A sosit toamna. Este un anotimp de aur-bogat si placut. Am ajuns la o dragoste mai matura, care accepta si intelege imperfectiunile partenerului ca si pe cele proprii. Este momentul recunostintei si al comunicarii. Straduindu-ne din greu in timpul verii, putem acum sa ne relaxam si sa ne bucuram de afectiunea careia i-am dat viata.

 

Iarna dragostei

Apoi vremea se schimba din nou si vine iarna. In cursul lunilor reci si pustii de iarna, toata natura se retrage in sine. Este timpul odihnei, al reflectiilor si al innoirilor. Acesta este momentul cand in relatiile noastre luam contact cu durerile nevindecate sau cu eul nostru ascuns. Atunci se deschide o supapa si rabufnesc durerile. Este o perioada de evolutie solitara, cand trebuie sa cautam afectiune si satisfactie mai mult in noi insine decat la parteneri. Este o perioada de cicatrizare. Este vremea cand barbatii hiberneaza in pesterile lor, iar femeile se cufunda in adancul fantanii. Dupa ce ne-am vindecat singuri prin afectiune in timpul intunecatei ierni a dragostei, primavara revine inevitabil. Din nou simtim binecuvantarea sperantei de iubire si ni se deschid nenumarate posibilitati. Datorita vindecarii interioare si a cautarilor sufletesti in timpul calatoriei noastre prin iarna, suntem din nou in stare sa ne deschidem inimile si sa simtim primavara vietii.”

Relatia de cuplu poate fi un laborator subiectiv al prefacerii si maturizarii personalitatii individului, caci in interiorul ei se intampla lucruri ce vin cu o intensitate mare din strafundurile noastre, menite sa reveleze sinele nostru.

Pe curand,

semnatura