Cand slabiciunea noastra devine un atu pentru celalalt

„A fost odată ca niciodată un han numit STEAUA ARGINTIE. Hangiul făcea tot ce îi stătea în puteri pentru a atrage clienţi, având grijă să le asigure acestora un confort cât mai deplin, servicii cordiale şi preţuri rezonabile. Din păcate, nu prea avea succes. În disperare de cauză, el a consultat un înţelept.
După ce a ascultat în tăcere plângerea hangiului, înţeleptul i-a spus:
– Este cât se poate de simplu: tot ce trebuie să faci este să schimbi numele hanului.
– Imposibil, i-a răspuns hangiul. Este cunoscut de generaţii drept STEAUA ARGINTIE şi nu cred că există om în toată ţara care să nu fi auzit de el.
– Ascultă sfatul meu, i-a spus înţeleptul pe un ton ferm. Schimbă-i numele în LA CELE CINCI CLOPOTE şi atârnă în faţa hanului şase clopote.
– Şase clopote? Dar este absurd! La ce mi-ar folosi acest lucru?
– Încearcă şi vei vedea, i-a răspuns înţeleptul cu un zâmbet pe faţă.
Fără să mai stea pe gânduri, hangiul a făcut cum i s-a spus. Încă de a doua zi, hanul lui s-a umplut de călători. Practic, fiecare om care trecea prin faţa lui intra înăuntru ca să îi atragă hangiului atenţia că a atârnat din greşeală un clopot în plus, fiind convins că nimeni altcineva până la el nu a observat acest lucru. Odată intraţi, oamenii erau impresionaţi de cordialitatea hangiului şi de serviciile impecabile, aşa că rămâneau până a doua zi, ca să se odihnească.
În acest fel, hangiul nostru a reuşit să se îmbogăţească, împlinindu-şi astfel visul pe care îl nutri se atâta vreme.”

De puţine lucruri se bucură mai mult egoul aşa cum se bucură de corectarea greşelilor altor oameni.

(A. de Mello)