Arhivele lunare: martie 2013

Copiii invata ceea ce traiesc…


„Daca traiesc in critica si cicaleala, copiii invata sa condamne.

Daca traiesc in ostilitate, copiii invata sa fie agresivi.

Daca traiesc in teama, copiii invata sa fie anxiosi.

Daca traiesc inconjurati de mila, copiii invata autocompatimirea.

Daca traiesc inconjurati de ridicol, copiii invata sa fie timizi.

Daca traiesc in gelozie, copiii invata sa simta invidia.

Daca traiesc in rusine, copiii invata sa se simta vinovati.

Daca traiesc in incurajare, copiii invata sa fie increzatori.

Daca traiesc in toleranta copiii invata rabdarea.

Daca traiesc in lauda, copiii invata pretuirea.

Daca traiesc in acceptare, copiii invata sa iubeasca.

Daca traiesc in aprobare, copiii invata sa se placa.

Daca traiesc incurajati de recunoastere, copiii invata ca este bine sa ai un tel.

Daca traiesc impartind cu ceilalti, copiii invata generozitatea.

Daca traiesc in onestitate, copiii invata respectul pentru adevar.

Daca traiesc in corectitudine, copiii invata sa fie drepti.

Daca traiesc in bunavointa si consideratie, copiii invata respectul.

Daca traiesc in siguranta, copiii invata sa aiba incredere in ei si in ceilalti.

Daca traiesc in prietenie, copiii invata ca e placut sa traiesti pe lume!” (Dorothy Law Nolte)

Tu ce alegi pentru copilul tau?

Relatia de cuplu – intre individualitate si contopire


De multe ori, in viata de cuplu,  ne regasim in fel si fel de intrebari: “oare ma iubeste cu adevarat?”, “oare ne vom desparti vreodata?”, “oare am facut cea mai buna alegere?” etc.

Este firesc ca barbatii si femeile sa simta nevoia de iubire, dar totodata se tem de ea pentru ca iubirea e inainte de toate o incercare de deschidere si de expansiune a eului. Exista riscul de a te pierde in celalalt sau invers, riscul de a-ti fortifica atat de tare sufletul incat traiesti o mortala singuratate in doi, un fel de purgatoriu al intimitatii.

Fericirea cuplului este rezultatul a doi factori opusi, dar in acelasi timp si complementari: unul dintre ei este nevoia de comuniune, iar celalalt pastrarea individualitatii. Capacitatea unui cuplu de a se regenera, in pofida timpului si a rutinei zilnice, este respiratia, in doi timpi, ai celor doi poli.

Sa ne oferim spatiul de care avem nevoie ca sa ne dezvoltam interior! iata un ingredient esential al cuplului.

Intimitatea cu celalalt ne trimite la noi insine, iar intimitatea cu noi insine ne permite sa  inaintam in intimitatea cu celalalt.

“Dar libertatea nu inseamna libertinaj, libertatea instinctelor oarbe, trairea in hazard si in eventual. ”- Mircea Eliade

Va propun urmatorul exercitiu: privind imaginile alaturate, ne putem imagina ca acea linie dintre femeie si barbat reprezinta linia relatiei, care dintre cele trei reprezentari semnifica relatia de cuplu matura?

cuplu

Ei bine, aici gasim 3 ipostaze ale partenerilor intr-o relatie de cuplu. Citind imaginile de la stanga la dreapta, observam in prima ipostaza doi indivizi, fiecare pe “teritoriul” sau, pregatiti sa intre intr-o relatie de cuplu. A doua ipostaza reprezinta doi parteneri care doresc intrarea intr-o relatie de cuplu dar “distanta psihologica” dintre parteneri este atat de mare incat legatura nu se poate realiza, iar ultima ipostaza reprezinta doi indivizi contopiti – unul se abandoneaza pe sine, iar celalalt devine coplesit de responsabilitatile care vin odata cu abandonarea sinelui partenerului sau.

Este clar ca imaginea congruenta cu ideea unei relatii de cuplu matur este prima ipostaza.

Deci, un model de relationare eficienta, intr-un cuplu, este pastrarea identitatii personale si respectarea partenerului ca fiinta unica cu idei, nevoi, dorinte, valori si aspiratii proprii si „a fi” in prezent, aici si acum.

Intr-o buna relatie de cuplu nu exista ghid ori judecator, de asemenea tentativa unuia dintre parteneri de a se subjuga din cauza propriei nesigurante il va face pe celalalt sa fuga sau il va lega pentru alte motive decat iubirea.

 Unii isi sacrifica individualitatea pentru a nu distruge legatura cu celalalt, acest lucru fiind de fapt o himera. Tipul acesta de parteneriat este bazat pe aservire, comportament ce aduce destule beneficii ambilor parteneri, in special celui servit, insa aduce cu sine totodata posesivitate si gelozie. Acest tip de comportament imi aminteste de un fragment a lui H. Hesse din cartea “Narcis si Gura de Aur”: “Tu crezi ca ai fi prea putin invatat pentru gustul meu, prea putin logician sau prea putin pios. Ei nu, pentru mine esti prea putin tu insuti!”.

Hotararea de a fi tu insuti, de a-ti ocupa locul ce ti se cuvine, poate rasturna dinamica cuplului, o poate pune chiar in pericol, dar daca amandoi vor trece prin aceasta incercare, legatura se va intari. Sa nu uitam ca certurile, dezacordurile, intr-o relatie, nu reprezinta doar “presentimentul” unei iminente despartiri, ci si posibilitatea de a clarifica anumite lucruri in vederea unei mai bune functionari a relatiei.

Pentru a-ti cunoaste partenerul este necesar sa te cunosti pe tine. Constientizarea de sine presupune recunoasterea sentimentelor proprii si construirea unui vocabular pentru ele, astfel se realizeaza legatura dintre ganduri, sentimente si comportamente. Congruenta dintre acestea faciliteaza comunicarea cu partenerul, mesajul fiind clar si usor de receptat de celalalt. In masura in care tu actionezi dupa aceasta filosofie de viata, vei transmite inconstient si partenerului acest fel de a fi.

Sa invatam sa fim noi insine si sa permitem celuilalt sa fie el insusi, pentru ca dragostea matura nu incatuseaza, nu dicteaza, nu condamna!

Cu drag,

semnatura


timpul
„Daca esti deprimat, inseamna ca traiesti in trecut,
Daca esti anxios, inseamna ca traiesti in viitor,
Daca traiesti in armonie cu tine, traiesti in prezent!” – Lao Tzu